ANATOMIE

Fiecare dinte are 2 părţi componente: coroana şi rădăcina. Doar coroana este vizibilă în gură. Rădăcinile sunt în os, sub gingie.
Gingia este un tip special de ţesut ce înconjoară gâtul dinţilor şi acoperă osul în care se află dinţii.
Dinţii din spate se numesc molari. Ei au 2 sau 3 rădăcini. Majoritatea celor­lalţi dinţi au câte una.

PIERDEREA DINŢILOR „DOI PENTRU UNU”

Extracţia recentă a unui molar inferior a creat pe arcadă spaţiul X.
Dintele 6 superior devine nefolositor deoarece nu mai are un dinte pe care să mestece. Deci, pierzând un dinte de fapt nu veţi folosi doi. Pierzând doi, nu veţi mai folosi 4, şi aşa mai departe.

De aici încep problemele

SUPRAERUPŢIA

Dinţii din spate au tendinţa să erupă (să înainteze în gură). Numai prezenţa dinţilor pe care să muşte îi opreşte din erupţie.
Acestui pacient i-a fost extras dintele din spaţiul X. Dintele superior 6 a erupt. Neregularitatea rezultată pe arcada superioară crează astfel un spaţiu unde va stagna mâncarea. Astfel de spaţii sunt foarte greu de curăţat, indiferent de cât de tare vă veţi osteni.
Dinţii necurățați duc la inflamarea gingiilor. De asemenea, se cariază mai repede.

Molarul 7 inferior împinge mâncarea în spaţiul dintre 6 (care este supraerupt) si 7. Această presiune îl face pe dintele 7 superior să migreze dinspre dintele 6, şi astfel apare un spaţiu (săgeata). Mâncarea va apăsa pe gingie cu multă forţă în acest spaţiu, ducând la inflamarea ei. De asemenea, supraerupţia lui 6 lasă rădăcina să fie expusă în cavitatea bucală.
Rădăcina dezgolită se cariază mai repede decât coroana.

ÎNCLINARE ȘI MIGRARE

Dinţii din spate au tendinţa de a se înclina spre dinţii din faţă, şi de asemenea de a migra spre ei.
Remarcaţi spaţiul gol X, molarul 7 inferior este înclinat şi migrat spre spaţiul gol.
Acest molar îşi va continua mişcarea pe măsură ce muşcaţi pe el.

FORMAREA PUNGILOR PARODONTALE

Un dinte înclinat va face o pungă gingivală spre rădăcina din faţă.
Pungile sunt spaţii anormale ce apar între dinte şi gingie. În aceste spaţii rămâne mâncarea, dar şi placa bacteriană.
Pungile reprezintă o problemă pentru că nu le veţi putea curăţa oricât aţi încerca.
Mâncarea şi placa bacteriană accentuează inflamaţia gingiei.

PIERDEREA SUPORTULUI OSOS AL DINŢILOR

Atunci când gingia din jurul dintelui este constant inflamată, osul din jurul dintelui va avea de suferit, înflamân-du-se şi el. Osul inflamat devine mai moale şi în cele din urmă dispare. Acest proces se numeşte boală parodontală.

EXTINDEREA DISTRUCȚIEI

Molarul 7 inferior s-a înclinat aşa mult încât molarul 7 superior nu mai calcă pe el. Acest lucru îi permite molarului 7 superior să erupă şi el.
Săgeţile  arată pungile parodontale, înflamaţia gingivală şi pierderea osoasă. Se pot observa cariile pe dinţii 6 şi 7 superiori, în special pe zonele de rădăcina expusă.

Ambii molari superiori sunt puternic cariaţi. Caria se observă şi la molarul 7 inferior.
Boala parodontală (pungile parodontale, inflamaţia gingivală şi pierderea osoasă) se agreavează.

Cariile avansate au dus la infecţia pulpei dentare (nervii) dinţilor 6 si 7. A apărut şi abcesul acestor dinţi (infecţia la vârful rădăcinii). Pentru că sunt cariaţi foarte mult vor trebui extraşi.
Datorită inflamaţies gingivale a dintelui 7 inferior apare pierdera osoasă la rădăcina din faţă, dar şi din spate (săgeţile). Acest dinte şi-a pierdut suportul osos şi de aceea va trebui extras.

Deoarece toţi molarii din această parte au fost extraşi, premolarii 5 nu mai au suport în spate, şi sunt împinşi în spate de forţele din timpul masticaţiei. Mâncarea este înghesuită în spaţiul dintre dinţi (săgeţi), astfel apare inflamaţia gingivală, pungile parodontale şi caria. La final vor trebui şi ei să fie extrasi. După pierderea premolariilor, dinţii din faţă se vor înclina şi migra; va începe şi la ei boala parodontală. Veţi pierde astfel şi dinţii din faţă.

CONCLUZIE

Dacă nu vă veţi înlocui un molar lipsă, veţi declanşa un lanţ de procese: erupţia, înclinarea, inflamaţia, boala parodontală. Acest lucru poate duce la pierdera tuturor dinţilor.
Dacă vă veţi pune un dinte artificial veţi salva multe din cheltuielile de mâine.

despartitor-dinte-cu-linii

Măsuri luate de medicul dentist pentru sterilizarea cabinetului stomatologic

În paragrafele ce urmează sunt descrise multiplele măsuri, activităţile din spatele scenei pe care le realizează medicul dentist şi personalul auxiliar angajat pentru a se asigura că tu nu eşti expus la anumite boli cauzate de microbi (germeni) În cabinetul stomatologic. Aceste măsuri au apărut de-a lungul anilor ca răspuns la multiplele îngrijorări legate de posibilitatea de transmitere sau contactare a unor boli, mai ales hepatită sau SIDA. Măsurile luate sunt multiple, şi variază de la unele simple – cum ar fi spălatul pe mâini sau dezinfectarea suprafeţelor – până la cele mai complexe, cum ar fi sterilizarea instrumentelor cu aburi sub presiune mare.

Garantat, cabinetul stomatologic pe care îl frecventaţi nu a fost niciodată mai sigur!

De ce este preocupată echipa dentară de controlul infecţiei?

Membrii echipei dentare sunt preocupaţi foarte mult de starea ta de bine şi de sănătate. Medicii dentişti trebuie să respecte un cod de etică stabilit de Colegiul Medical al Dentiştilor. Acest cod de etică are ca scop principal siguranţa pacientului. Datând de pe vremea lui Hipocrat, acest cod imperativ de etică spune „Să nu faci rău”. Respectând acest cod etic este o garanţie pentru calitatea asigurată şi minimalizează celelalte riscuri asociate.

Metodele de control ale infecţiei au drept scop reducerea riscului de transmitere de agenţi patogeni (microbii sau germenii cauzează boala) de la medic la pacient şi de la pacient la medic.

Echipa dentară depune un efort considerabil pentru pregătirea cabinetului dentar pentru un anume pacient; o mare parte din această pregătire se realizează cu mult timp înainte ca tu să fii aşezat pe scaun.

Medicii dentişti – lideri în controlul infecţiei

În domeniul medicinei, stomatologia a avut drept preocupare principală dezvoltarea de noi produse şi metode de reducere a potenţialului de transmitere a bolilor infecţioase în cabinetul dentar. Recent au apărut noi aparate de sterilizat care reduc timpul necesar şi sunt mai eficiente. Astfel, echipamentele de protecţie folosite frecvent de stomatologi, cum ar fi măştile faciale şi scuturile de protecţie, sunt acum folosite şi de medicii din alte specialităţi.

Studiile au demonstrat că dentiştii sunt de fapt mai dispuşi şi mai pregătiţi să folosească diverse tehnici de control a infecţiei decât alţi medici.

Cum se transmit bolile infectioase?

Bolile infecţioase pot fi transmise în mai multe moduri, incluzând contactul direct cu lichide contaminate (cum ar fi sângele sau saliva); contact indirect cu instrumente dentare contaminate sau alte echipamente dentare; contactul cu agenţi patogeni din aer. Oricum trebuie să existe 4 condiţii pentru apariţia infecţiilor:

1. Persoana expusă la microbii infecţioşi trebuie să fie susceptibilă. O mare varietate de factori influenţează susceptibilitatea, incluzând starea de sănătate generală, şi infecţii sau imunizări anterioare, care pot determina apariţia anticorpilor protectori. De exemplu, indivizii imunizaţi împotriva hepatitei B nu mai sunt susceptibili la infecţia cu acest virus.

2. Trebui să existe un anumit număr de agenţi patogeni infecţioşi. Sistemul imun al organismului uman poate rezista în mod normal la un număr limitat de microbi, dar dacă microbii devin prea numeroşi, ei depăşesc capacitatea de apărare a organismului şi determină infecţia.

3. Microbii trebuie să aibă un potenţial infecţios mare. Viruşii mai slabi pot fi folosiţi în scop protector; multe vaccinuri sunt realizate din viruşi slabi care nu determină boala dar în schimb ajută organismul să formeze proteine protectoare- anticorpi- care cresc imunitatea individului la infecţii.

4. Agenţii patogeni trebuie să intre în organism într-un mod potrivit. în funcţie de tipul de microbi şi pe unde intră în organism, poate să apară sau nu infecţia. De exemplu, dacă HIV intră prin gură, este foarte posibil ca infecţia să nu apară. Dar dacă intră în organism direct prin sistemul circulator este foarte posibil să apară o infecţie.

Metodele de control a infecţiei au fost create pentru a distruge aceste patru condiţii, reducând semnificativ probabilitatea de transmitere a infecţiei.

Ce reprezintă exact controlul infecţiei?

Controlul infecţiei reprezintă un mod de reducere a transmisiei de microbi în cabinetul stomatologic. Bolile infecţioase pot fi transmise în cabinetul stomatologic în 3 feluri: de la pacient la medic, de la pacient la pacient şi de la medic la pacient.

Metodele de control a infecţiei opresc transmiterea bolilor prin diferite metode – cum ar fi barierele fizice, agenţii chimici şi căldura.

Precauţii universale

Deoarece echipa dentară nu poate identifica toţi pacienţii care sunt purtători de microbi se utilizează un aşa numit sistem – precauţie ceea ce înseamnă că toţi pacienţii sunt trataţi cu acelaşi tip de precauţii. Acest mod ne asigură că, chiar dacă un pacient nu ştie că este infectat, suntem convinşi că întreaga echipă dentară ca şi ceilalţi pacienţi nu vor fi infectaţi.

Precauţia universală scade dramatic împrăştierea posibilelor boli în cabinetul stomatologic.

Oricine beneficiază de controlul infecţiei

Multă lume nu ştie faptul că medicii dentişti sunt mai predispuşi riscului de contactare a unei boli infecţioase de la pacienţii lor decât invers. Oricum, de când s-au introdus aceste reguli de precauţie universală şi recomandarea de vaccinare împotriva unor agenţi patogeni cum ar fi hepatita B, rata de contactare a unei boli infecţioase de la medic a scăzut dramatic.

Statul a emis legi şi reguli care cer angajatorului să ofere condiţii sigure de lucru pentru fiecare angajat. Aceste legi şi regulamente cer angajatorilor să ofere angajaţilor condiţii adecvate împotirva infecţţilor. De aceste metode de control a infecţiei beneficiezi atât tu cât şi echipa dentară.

Cine fixează aceste reguli de control ale infecţiei?

Mai multe regulamente ale Ministerului Sănătăţii (MSPISS) şi Colegiului Medicilor Dentişti (CMD) îi sfătuiesc pe medicii – printre care şi medicii dentişti -cum să ia măsurile adecvate de control al infecţiei.

De obicei, regulile locale şi de stat se bazează pe recomandările făcute de cele două organizaţii: CMD şi MSPISS. Nerespectarea acestor reguli poate atrage după sine acţiuni legale împotriva cabinetelor stomatologice.

Organizaţiile profesionale, cum ar fi Colegiul Medicilor Dentişti au prezentat ghiduri pentru controlul infecţiei adresate medicilor stomatologi. Aceste recomandări sunt revăzute şi modificate continuu de liderii mondiali din domeniul controlului infecţiilor.

Cum sunt puse în aplicare aceste reguli?

Metodele de control al infecţiei pot varia de la un cabinet la altul, dar toate au la bază aceleaşi reguli. Toţi membrii echipei dentare merg regulat la cursuri, analize, vaccinări pentru hepatita B, şi sunt la curent cu ultimele tehnici şi principii de control ale infecţiei. Respectând în fiecare zi principiile de igienă înseamnă luarea măsurilor de precauţie universală – ceea ce înseamnă tratarea fiecărui pacient ca şi cum ar fi un purtător al unei boli infecţioase. Acest lucru se realizează în mai multe feluri:
1. Utilizând bariere fizice pentru protecţie. în cabinetul stomatologic poţi vedea huse de scaun sau alte dispozitive de protecţie, cum ar fi măşti, mânuşi, ochelari sau halate de unică folosinţă. Aceste bariere fizice sunt pentru binele tău, protejând totodată şi membrii echipei dentare. Aceste huse sunt schimbate de la un pacient la altul.

2. Utilizând obiecte de unică folosinţă. în plus faţă de aceste bariere fizice de unică folosinţă, medicul dentist foloseşte, pe cât posibil, pahare şi aspiratoare de unică folosinţă. Aceste obiecte minimalizează împrăştierea infecţiei.

3. Spălând instrumentele şi echipamentul între pacienţi. Acest lucru implică distrugerea sau reducerea numărului de microbi care au contaminat echipamentul care nu este de unică folosinţă. Echipa de medici este foarte atentă să folosească metode de lucru foarte curate.

4. încercând să identificăm pe cât posibil toţi pacienţii infectaţi. Acest lucru ajută de asemenea să trimitem pacientul la un medic de specialitate. Mai mult chiar, anumite boli generale pot influenţa modul de realizare al tratamentului stomatologic.

Medicul face o trecere în revistă a stării tale de sănătate generală şi realizează un examen oral. Poţi să ajuţi medicul completând fişa ta medicală cât de corect posibil. Medicul dentist, sau ceilalţi membri ai echipei dentare pot să ajute pacienţii care au probleme de înţelegere sau de completare a formularului. Toate informaţiile din acea fisă sunt confidenţiale, şi nimeni din cabinet nu poate divulga informaţii despre starea ta de sănătate fără acordul tău.

Deoarece multă lume se vede cu medicul dentist mai des decât cu medicul de familie, stomatologul poate identifica mai des anumite probleme de sănătate. Ajutându-te să descoperi anumite afecţiuni legate de sănătatea generală este primul pas spre asigurarea că tu primeşti atenţia de care ai nevoie.

De ce poartă echipa dentară îmbrăcăminte de protecţie?

Ai putut observa membrii echipei dentare purtând mânuşi, măşti, halate şi ochelari de protecţie. Aceste bariere de control ale infecţiei nu distrug microbii care determină o anumită boală dar previn contaminarea echpei dentare şi a pacienţilor. Aceste obiecte de protecţie pot fi schimbate şi/sau aruncate sau dezinfectate între pacienţi.

Mănuşile

Mânuşile sunt purtate pentru a preveni expunerea pielii membrilor echipei dentare la microbii din salivă, sânge sau membranele mucoaselor. Mânuşile se schimbă între pacienţi, iar membrii echipei dentare îşi spală mâinile, atât înainte de a-şi pune mânuşile cât şi după aceea. Unii medici preferă să poarte mânuşi sterile sau mânuşi chirurgicale pentru anumite proceduri. Mânuşile din latex, cunoscute şi sub denumirea de mânuşi de examinare, sunt adecvate pentru toate procedurile dentare şi sunt cele mai folosite.

în ghidurile de control al infecţiei este menţionat mereu cum se pune o pereche de mânuşi, cum se dau jos şi cum se aruncă.

Măştile

Măştile sunt purtate de membrii echipei dentare pentru a le proteja faţa de expunerea la salivă sau sânge care pot fi împăştiate din gura pacientului în timpul vizitei la stomatolog. Aerosolul dentar este generat în timpul frezajului dentar şi în timpul curăţirii dintelui cu un cavitron. Cea mai mare concentraţie de microorganisme din aerosolii dentari a fost observată pe o rază de două picioare în jurul pacientului. Orice membru al echipei dentare care se găseşte în acest perimetru ar trebui să poarte o mască.

Măştile protejează de asemenea pacientul de expunerea căilor respiratorii superioare la agenţii patogeni pe care unul din membrii echipei dentare ar putea să îi deţină.

Ochelarii

Ochelarii protectori, de forma unor ochelari cu scuturi de faţă sau în lateral, sunt folosiţi pentru a proteja ochii de sânge, picături de salivă sau aerosoli dentari. în unele cabinete dentare, pacienţii sunt de asemenea rugaţi să poarte ochelari de protecţie pentru a minimaliza riscul lezării globilor oculari cu agenţi fizici în timpul anumitor etape de tratament.

Halate de protecţie

Membrii echipei dentare poartă halate de protecţie în timpul procedurilor care generează aerosoli dentari. Aceste halate sunt de obicei rezistente la fluide si se comportă ca o barieră fizică pentru a preveni expunerea la aerosoli şi alte particule care afectează hainele şi pielea. Aceste halate pot fi schimbate după fiecare pacient sau când s-a murdărit. Multe cabinete dentare angajează companii care să le cureţe halatele care nu sunt de unică folosinţă înainte de a le folosi la pacienţi.

Ce este dezinfecția?

Dezinfecţia este procedeul prin care majoritatea organismelor care determină boala sunt omorâte de agenţii chimici. Dezinfecţia este diferită de sterilizare, o metodă mult mai completă de a omorî microbii. Obiectele mari care pot fi sterilizate – cum ar fi suprafeţele meselor sau scaunele dentare – sunt dezinfectate între pacienţi, deoarece sunt instrumente de cauciuc sau de plastic care ar fi distruse în timpul sterilizării.

Pe piaţă sunt disponibile o gamă largă de dezinfectanţi, dar de obicei medicii dentişti folosesc produse recunoscute de Agenţia de Protecţie a Mediului şi aprobate de Colegiul Medicilor Dentişti. Toţi dezinfectanţii folosiţi în cabinetul stomatologic pot distruge chiar şi microbii cei mai rezistenţi, cum ar fi Tuberculosis. Soluţiile sunt schimbate regulat, după cum este data lor de expirare, pentru a se asigura o eficientă maximă.

Ce este sterilizarea?

Sterilizarea este ultimul procedeu realizat pentru a distruge toate microorganismele vii din cabinet, inclusiv sporii (corpi care se pot reproduce) bacteriilor şi fungilor. Acest proces este uşurat de îndepărtarea iniţială a materialelor prin spălare şi utilizarea unui dispozitiv ultrasonic.

Un obiect poate fi sterilizat în mai multe feluri. Cel mai frecvent, instrumentele sunt sterilizate cu abur de înaltă presiune pentru o anumită perioadă de timp. Acest procedeu se numeşte autoclavare.

Procesul de autoclavare

În cadrul acestui proces instrumentele (care sunt mai întâi spălate, uscate, şi puse într-o cutie prin care poate pătrunde aburul) sunt supuse la abur sub presiune timp de 15-20 de minute. Aparatul care realizează acest lucru se numeşte autoclav. După acest procedeu, instrumentele sunt lăsate în ambalajul lor protector până când sunt gata să fie folosite pentru tratarea pacienţilor.

Procesul de chimioclavare

Alt procedeu acceptat este chimioclavarea, adică tratarea instrumentelor cu soluţii chimice încălzite şi sub presiune. Această metodă este asemănătoare cu autoclavarea dar necesită o temperatură şi o presiune mai mare şi de aceea nu este potrivită pentru toate tipurile de instrumente.

Procesul de uscare la cald

Acest procedeu reprezintă o altă metodă de sterilizare a instrumentelor dentare, care necesită o căldură şi mai mare. Noi aparate de sterilizat cu cicluri de încălzire mai scurte utilizând această metodă au fost folosite pentru sterilizarea unor instrumente speciale, cum ar fi cele ortodontice.

Sterilizarea la rece

Pentru obiectele care ar fi afectate de temperatura mare din timpul procesului de sterilizare, se foloseşte un mijloc de sterilizare cu un lichid rece. Acest procedeu implică menţinerea obiectelor în această soluţie, cum ar fi gluteraldehida, timp de 10 ore.

Toate instrumentele trebuie sterilizate?

Numai anumite instrumente folosite în timpul tratamentului trebuie să fie sterilizate. De exemplu, frezele dentare (partea care ia întradevăr contact cu dintele în timpul frezării şi finisării) este fie sterilizată fie schimbată între pacienţi. Toate cabinetele dentare au mai multe seturi de instrumente pentru a permite schimbarea lor. Pentru a se asigura că instrumentele sunt sterilizate cum trebuie, sunt imersate în primul rând într-o soluţie de curăţat şi apoi sunt curăţate cu dispozitivul ultrasonic, care prin vibraţie îndepărtează orice urmă de material.

în general, instrumentele care nu pătrund în ţesuturile orale sau în os pot fi numai dezinfectate, nu şi sterilizate. Acestea sunt dispozitivele de plastic pentru menţinerea filmului dentar, şi lingurile de amprentă metalice sau de plastic.

Există o metodă de verificare a sterilizării?

Deoarece sterilizarea este atât de importantă pentru controlul infecţiei, echipa dentară monitorizează regulat sau testează toate echipamentele de sterilizare.

Monitorizarea chimică este realizată cu ajutorul unei cerneli speciale. Astfel, în timpul procesului de sterilizare se introduce împreună cu instrumentele o hârtie impregnată cu cerneală sensibilă la căldură. Când s-a ajuns la temperatura dorită, cerneala îşi modifică culoarea, ceea ce artă echipei dentare că instrumentele au fost sterilizate la temperatura dorită.

Testarea biologică a sporilor se face prin testarea procesului de sterilizare pe bacterii vii care nu fac rău şi care sunt aşezate în sticluţe închise ermetic. Monitorizarea biologică a sporilor este considerată o metodă mai de încredere de măsurare a eficienţei sterilizării. Se realizează prin expunerea bacteriilor greu de distrus la un proces normal de sterilizare şi verificarea apoi dacă aceste bacterii au fost de fapt distruse. Dacă sterilizarea nu a avut succes, instrumentele nu trebuiesc folosite la pacienţi şi se repetă sterilizarea.

Pot transmite infecţia instrumentele de mână?

Unele articole din ziare au sugerat faptul că piesele de mână (cele care ţin freza dentară) pot transmite SIDA. Aceste articole spun că detritusurile din gura unui pacient s-ar putea adăposti în interiorul pieselor şi apoi să ia contact cu gura altui pacient. Oricum, nu s-a demonstrat transmiterea unui agent patogen pe această cale. Mai mult chiar, piesele de mână sunt sterilizate între pacienţi, omorând astfel toate microorganismele care pot determina boala, inclusiv virusurile SIDA.

Unde merge gunoiul infectat?

Dispunerea deşeurilor infectate din cabinetul dentar este guvernată de legi şi regulamente, de stat şi locale. Există anumite containere speciale, aşa numitele containere biologice care sunt folosite pentru a depozita gunoiul înainte de a fi ridicat de firme special autorizate. Apoi gunoiul este dus în locuri aprobate de lege, unde este decontaminat şi incinerat.

Frezele şi alte instrumente ascuţite care pot fi utilizate în timpul procedurilor dentare sunt depozitate în cutii speciale. Aceste obiecte tăietoare înţepătoare sunt puse în cutii rezistente la tăiere, impermeabile şi etichetate special. Ca şi celelalte deşeuri, depozitarea lor este guvernată de diferite reguli.

Este sigur să mergi la un cabinet dentar?

DA! Ştii acum faptul că tot echipamentul dentar este schimbat, dezinfectat, sau sterilizat între pacienţi. în anumite cazuri, sunt folosite bariere protectoare în plus pentru a uşura curăţarea. Poţi observa câteodată folii de plastic, latex sau aluminiu pe mânere sau pe scaunul din cabinetul dentar. Toate aceste măsuri sunt modalităţi de asigurarea a siguranţei tale în cabinetul dentar.

Cabinetele dentare care utilizează tehnici adecvate de control al infecţiei şi practică în mod curent precauţiile universale pentru toate etapele clinice sunt nişte cabinete sigure. Membrii echipei dentare sunt preocupaţi foarte mult de siguranţa ta şi urmează orice recomandare descoperită pentru a preveni transmiterea bolilor în cabinetele dentare.

Datorită măsurilor de control al infecţiei din ce în ce mai sofisticate, cabinetul dentar nu a fost niciodată mai sigur!

Metodele folosite de medicul dentist pentru a menţine steril cabinetul stomatologic

• Folosiţi „precauţiile universale” pentru fiecare pacient.

• Revedeţi antecedentele personale ale fiecărui pacient.

• Imunizaţi-vă împotriva virusului hepatitei B.

• Urmaţi recomandările şi ghidurile CMD / MSPISS.

• Participaţi regulat la cursurile legate de controlul infecţiei şi aplicaţi ce aţi învăţat în propriul cabinet.

• Utilizaţi bariere protectoare cum ar fi ochelarii, mânuşile, măştile şi halatele.

• Dezinfectaţi zona de tratament a pacientului înainte de fiecare pacient.

• Sterilizaţi instrumentele dentare şi piesele de mână.

• Monitorizaţi eficienţa soluţiilor de dezinfectat şi sterilizat.

• Depozitaţi deşeurile conform legilor locale, federale şi de stat.