Boli orale asociate sindrom Down

Boala paradontala este cea mai semnificativa forma de patologie orala a persoanelor cu sindrom Down. Copiii, in special, sunt cei mai afectati. Multi dintre ei isi pierd precoce dintii permanenti anteriori. Ca factori favorizanti enumeram: igiena orala precara, malocluzia, bruxismul, sistem imun supresat. Copiii şi tinerii adulti cu sindrom Down au mai putine carii decat oamenii normali, fara aceasta boala. Cateva situatii care contribuie la acest lucru sunt: eruptia intarziata a dintilor temporari şi permanenii, pierderea precoce a dintilor permanenti, microdontie cu spatii intre dinti, ceea ce favorizeaza indepartarea placii bacteriene.

In contrast, adultii suferinzi de sindrom Down au risc crescut la carie din cauza xerostomiei şi a preferintei pentru alimente si bauturi cariogene. De asemenea, hipotonia musculara determina probleme de masticatie si o autocuratire ineficienta ceea ce permite alimentelor sa ramana pe suprafeţele dentare.

Cateva caracteristici orofaciale ale persoanelor cu sindrom Down :

  • Maxilarul, septul nazal şi oasele etajului mijlociu al fetei sunt mai mici decat ale populatiei generale ceea ce creeaza o relatie ocluzala prognata. Respiratia orala poate aparea din cauza reducerii diametrului foselor nazale iar limba poate face protractie din cauza micsorarii etajului mijlociu al fetei.
  • Persoanele cu sindrom Down prezinta un reflex de voma accentuat, fapt datorat pozitionarii limbii, dar şi anxietatii asociate cu orice fel de stimulare orala.
  • Palatul, desi de dimensiuni normale, poate fi boltit şi ingustat. Aceasta ingustare reduce spatiul pe care limba il poate ocupa si afecteaza abilitatea de a vorbi si de a mesteca. Buzele pot aparea de dimensiuni mari (macrocheilie). Leziunile buzelor se datorează respiraţiei orale cronice.
  • Limba prezintă leziuni şi fisuri care se accentuează cu timpul. Halitoza este şi ea prezenta.
  • Malocuzia este prezenta la majoritatea persoanelor suferinde de sindrom Down. Cauzele sunt: eruptia intarziata a dintilor permanenţi şi dezvoltarea precara a maxilarului. Un maxilar redus de dimensiuni contribuie la „open bite” – inocluzie ceea ce duce la malpozitii ale dintilor cu pericol de boală parodontala sau carii dentare.

Tratamentul ortodontic este necesar apropape in toate cazurile la persoanele cu acest sindrom.

Tratamente stomatologice sindrom Down

Anomalii dentare comune în sindromul Down:

  • Anodontia partiala sau generalizata apare mai des în cazul persoanelor cu sindrom Down.
  • Erupţia întârziata, cu tulburări de ordine şi cronologie, afectează unele persoane cu sindrom Down.
  • Dintii temporari pot să nu apara pana in jurul varstei de 2 ani, iar dintii permanenti pot aparea in jurul varstei de 4-5 ani.
  • Dintii temporari se exfoliaza tarziu, în jurul vârstei de 15 ani.
  • Microdontia şi anomaliile de forma pot, de asemenea, aparea in sindromul Down.
  • Coroanele dintilor sunt mai mici, radacinile scurte şi inguste, ceea ce poate duce la pierdereadinţilor prin boală parodontala.

Totodata este foarte important faptul ca datorita retardului mental si a anxietatii asociate cu orice fel de stimulare orala, efectuarea tratamentului stomatologic unei persoane cu SD si TSA este o operatiune mult mai complicata decat la publicul larg. Datorita acestui impediment multi doctori stomatologi se feresc sa efectueze tratamente unor astfel de persoane datorita fricii de reactiile necontrolate si a tolerantei scazute la disconfort a acestora.
Tratamentele stomatologice costisitoare, mentionam aici faptul ca CAS a alocat in anul 2015-2016 doar 1500 lei per medic colaborator/luna, precum si gradul de saracie cu mult peste medie a familiilor persoanelor cu SD si TSA, duc la neglijarea problemelor stomatologoice, ceea ce in timp agraveaza starea de sanatate fizica si mentala a persoanei cu dizabilitate.

Doctor Mihaela GARABAGIU

Psiholog Radu LAZAR